muflu¹ i [At: GL 1962, nr. 456, 4/7 / E: fo] (Rar; rep) Cuvânt care imită zgomotul produs de un om sau de un animal când mănâncă Si: molf.

MÚFLU¹ interj. (Rar; repetat) Cuvînt care imită zgomotul produs de un om sau de un animal cînd mănîncă. Și-am începui să mănînc. . . Am luat-o încet: cioca-cioca !, cioca- cioca !, muflu-muflu ! GL 1962, nr. 456, 4/7. – Onomatopee.

MÚFLU² s. n. v. muflă.