mucăriță sf [At: ALR II/I, h 192/172 / V: ~cher~ / Pl: ~țe / E: mucăr + -iță] (Trs; Mol) Femeie care face parte din secta religioasă a pocăiților.

mucheriță sf vz mucăriță

MUCĂRIȚĂ s. f. (Prin sudul Transilv. și al Mold.) Femeie care face parte din secta religioasă a pocăiților. V. m u c ă r. Cf. ALR II/I h 192/172, 182, 605. Pl.: mucârițe. - Și: mucheríță s. f. ALR II 2 779/192. – Mucăr + suf. -iță.