moșcolí, moșcolesc, v.t.r. (reg.) 1. A (se) murdări, a (se) întina. 2. A ocărî. – Din magh. mocskol „a murdări, a mânji” (MDA).

moșcoli, moșcolesc, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A (se) murdări, a (se) întina. 2. A ocărî. – Din magh. mocskol „a murdări, a mânji” (MDA).

moșcoli, moșcolesc, vb. tranz. – A murdări, a întina, a ocărî: „Face-ți-se ziuă bine, / Moșcolit ești ca ș-on câine” (Bârlea 1924 I: 289). – Din magh. mocskol „a murdări” (MDA).

MOȘCOLÍ vb. IV v. mocicoli.