MOTRÍCE adj. invar. Motoare. V. m o t o r (II 1). Cf. LM, GHEREA, ST. CR. III, 231. Putere motrice. PONI, CH. 72, cf. ALEXI, W. ◊ F i g. Lupta de clasă – forță motrice a istoriei. CONTEMP. 1950, nr. 184, 2/1. – Accentuat și: motrice, DM. – Și: mótrică adj. IORDAN, L. R. A. 111. – Din fr. motrice.