mosorât, ~â a [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 6973 / V: ~rat / Pl: ~âți, ~e / E: mosorî] 1 (Îvr; d. răni) Tumefiat. 2 (Trs) Cu cupole, cu turnuri. 3 (Fig; reg; d. oameni) Trist.

mosorat, ~ă a vz mosorât

mosorât, -ă adj. 1 (med., med. vet; înv.; despre țesuturi, organe etc.) v. Inflamat. Intumescent. Tumefiat. Tumescent. Tumid. Turgescent. Turgid. Umflat. 2 fig. (reg.; despre oameni) v. Abătut. Acru. Afectat¹. Amărât. Cătrănit². Cernit². Deprimat. Descurajat. Dezolat. Fiert². Indispus. Îndoliat. Îndurerat. Înlăcrimat. Înnegurat. Întristat. Mâhnit. Muiat. Necăjit. Neguros. Opărit. Otrăvit². Pâclos. Pleoștit. Plouat². Prostrat. Rănit². Supărat. Trist. Ulcerat.

MOSORÎT adj. (Mold.) Umflat, tumefiat. Răbdînd bărbătește vînturile ... de-i era zbîrcită și mosorîtă fața. DOSOFTEI, VS. Etimologie: mosorî. Vezi și mosorîtură.

MOSORÎT, -Ă adj. 1. (Învechit). Umflat, tumefiat. Răbdînd bărbătește vînturile. . . de-i era zbîrcită și mosorîtă fața. DOSOFTEI, V. S. februarie 69^v/3. 2. (Prin Transilv.) Cu cupole, cu turnuri. Curți. . . Pe la mijloc argintite Pe la vîrfuri mosorîte. FRÎNCU-CANDREA, M. 191. 3. F i g. (Regional; despre oameni) Trist, posomorit, LB. – Pl.: mosorîți, -te. - Și: mosorát, -ă adj. GREGORIAN, CL. 60. – V. mosorî.