O definiție pentru morfism (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORF(O)-, -MÓRF, -MORFÍE, -MORFISM, -MORFÓZĂ elem. „formă”, „aspect”, „configurație”. (< fr. morph/o/-, – morphe, -morphie, -morphisme, -morphose, cf. gr. morphe)

Intrare: morfism (subst.)
morfism (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morfism
  • morfismul
  • morfismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • morfism
  • morfismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)