MONTEORU, cultură din Epoca bronzului (milen. 2 î. Hr.), numită astfel după satul Sărata-Monteoru, com. Merei, jud. Buzău unde s-a descoperit o așezare specifică. Răspândită în NE Munteniei, SE Transilvaniei și în Moldova, Aparține unei populații sedentare formată din cultivatori și păstori. Bine individualizată din punct de vedere cultural, populația purtătoare a culturii M. este rezultatul sintezei petrecute între vechii locuitori ai Neoliticului târziu cu triburi indo-europene.

SĂRATA-MONTEORU, stațiune balneoclimaterică de interes general, cu funcționare permanentă, situată în satul cu același nume al com. Merei, jud. Buzău, în depresiunea Sărata, la poalele dealului Istrița, șa 18 km NV de municipiul Buzău. Haltă de c. f. (inaugurată la 13 sept. 1872). Expl. de petrol. (din 1845). Factorii naturali de cură sunt climatul de cruțare, apele minerale sărate, sodice, iodurate, bromurate, calcice, magneziene, unele sulfuroase, de mare concentrație (188,5 g/l) și nămol mineral sulfuros. Stațiunea funcționează neîntrerupt din 1895, fiind recomandată pentru tratarea afecțiunilor reumatismale, a celor posttraumatice, neurologice periferice, ginecologice ș.a. Pe terit. satului S.-M. există unul dintre cele mai importante complexe arheologice din România (v. Merei).