MONÉTĂ s. f. v. monedă.

MONETĂRIE s. f. 1. Întreprindere (de stat) prevăzută cu instalațiile necesare pentru baterea monedelor. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., STAMATI, D., LM, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. Ministerul de Finanțe al R.P.R. . . conduce activitatea Monetăriei Naționale. LEG. EC. pl. 74. Sub zidurile cetății de la Tilișca, arheologii din Sibiu au descoperit o monetărie dacică. FLACĂRA, 1967, nr. 17, 9. 2.2 (Rar) Arta, meșteșugul baterii de monede; îndeletnicire a celui care lucrează la baterea de monede. Cf. COSTINESCU, LM. 3. (Cu sens colectiv) Cantitate mare de monede. Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. – Pl.: (1) monetarii. - Și: (rar) monedăríe s. f. PONTBRIANT, D, – Monetă + suf. -ărie.