opțiuni
4 definiții pentru molărit

Explicative DEX

molărit, ~ă [At: CALENDARIU (1844), 68 / Pl: ~iți, ~e / E: molări] (Gms; Ban; Trs) 1 a Pictat. 2 a Vopsit. 3 a Spoit. 4 a Fotografiat. 5 sf Icoană. 6 sf (Pgn) Tablou.

molări v [At: CALENDARIU (1844), 68/20 / Pzi: ~resc / E: molărai] (Reg) 1 vt A picta. 2-3 vtr A (se) fotografia.

Arhaisme și regionalisme

molări, molăresc, vb. IV (reg.) a zugrăvi, a fotografia.

Tezaur

MOLĂRÍT, -Ă adj., s. f. (Germanism) 1. Adj. (Ban. și Transilv.) Pictat; zugrăvit, vopsit, spoit. Sobe nou molărite. CALENDARIU (1844), 68, cf. BUL. FIL. VII-VIII, 379. Case molărite. CHEST. II 376/1, cf. FD IIII, 186 ♦ Fotografiat. Cf. CV 1950, nr. 4, 33. 2. S. f. (Regional) Icoană; p. g e n e r. tablou. Com. din BRAȘOV. – Pl.: (I) molăriți, -te, (II) molărite. - V. molări.

Intrare: molărit
molărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molărit
  • molăritul
  • molăritu‑
  • molărită
  • molărita
plural
  • molăriți
  • molăriții
  • molărite
  • molăritele
genitiv-dativ singular
  • molărit
  • molăritului
  • molărite
  • molăritei
plural
  • molăriți
  • molăriților
  • molărite
  • molăritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)