moioagă sf [At: BĂCESCU, P. 125 / V: ~acă sf / Pl: ~oage / E: nct] (Iht; reg) Grindel (Cobitis barbatula).

moioacă² sf vz moioagă

moioágă, s.f. Mreană vânătă (Barbus peloponnensius petenyi). ■ Semnalată în apele Vișeului. – Et. nec. (MDA).

moioagă, s.f.- (zool.) Mreană vânătă (Barbus peloponnensius petenyi). Frecventă în sectorul superior al râurilor, mai ales în cele de munte și mai rar în cele colinare. Semnalată în apele Vișeului (Ardelean, Bereș, 2000: 78). – Et. nec. (MDA).

MOIOAGĂ s. f. (Iht.; regional) Grindel (Cobitis barbatula). Moioaga se prinde la gura pîraielor ce dau în Dunăre. BĂCESCU, P. 125. - Pl.: moioage. - Și: moioácă s. f. BĂCESCU, P. 37. – Etimologia necunoscută.