2 definiții pentru modală
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+modală (propoziție) s. f., g.-d. art. modalei; pl. modale
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MODALĂ s. f. (< adj. modal, -ă, cf. fr. modal): propoziție subordonată circumstanțială care îndeplinește funcția sintactică de complement circumstanțial de mod pe lângă un verb, o locuțiune verbală, un adjectiv, un adverb (o locuțiune adverbială) de mod sau o interjecție predicativă din regentă. Ea se clasifică în două mari grupuri: grupul subordonatelor circumstanțiale de mod reale (de calitate, de conformitate, de cantitate, de comparație și de progresie) și grupul subordonatelor circumstanțiale de mod ireale (v. circumstanțială).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Intrare: modală
modală substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |