2 definiții pentru mocăire
Explicative DEX
mocăire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: mocăi] 1-6 Mocăială (1-6). 7 (Reg) Moțăire.
Tezaur
MOCĂÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (s e) m o c ă i; (rar) mocăială, mocăitură. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. - Pl.: mocăiri. – V. mocăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mocăire
mocăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||