MISADĂ s. f. Bucată de blană confecționată din mai multe piei, folosită mai ales la căptușitul paltoanelor, scurtelor etc. 1/4 misad pîntece de sangeap (a. 1777). FURNICĂ, I. C. 44. 2 misăzi vechi de păntice vulpe. . . s-au pus într-o ladă mare (a. 1784). IORGA, S. D. VII, 233. S-a secfestrat 244 perechi misăzi blane de oaie ale lui Naumcea, neguțătorașul de la Baia de Aramă. CR (1833), 28²/40. Tulumul de vulpe de Lensca de cea bună, adică doi misăzi (a. 1837). IORGA, S. D. VI, 121. Pieile de miel. . . se lucrează. . . puindu-se cîte 4 piei într-o misadă. I. IONESCU, M. 701, cf. 700, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Căpătase și el rang de boierie. . . că l-a costat ragialul un peșcheș de două misezi de blană, numai gîturi de samur. N. A. BOGDAN, C. M. 182. Din LTR lipsesc de pildă cuvintele „mesadă”, folosit curent de blănari, „pantalonar”, din vocabularul croitorilor. L. ROM. 1959, nr. 1, 67. Ăstea erau căptușite cu flanel sau cu misăzi. ALRT II 87. Misada de la scurta mea de vînătoare. Com. din PIATRA-NEAMȚ. – Pl.: misade și (învechit și regional) misăzi, misezi. – Și: mesádă s. f., misád s. m. - Din ngr. μισάδι „jumătate”.