O definiție pentru ministră
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+ministră (fam.) (colocv.) s. f., g.-d. art. ministrei; pl. ministre
Intrare: ministră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ministru, miniștrisubstantiv masculin ministră, ministresubstantiv feminin
- comentariu Forma pentru feminin se folosește doar în formulări familiare, colocviale. DOOM 3
- 1. Înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ministrul ascultă cu ochii pe fereastră și cu o mînă în buzunar. ARGHEZI, P. T. 57. DLRLC
- Trebuie neapărat să mă duc la București, să cer audiență ministrului de finanțe. BART, S. M. 86. DLRLC
- Ce veac! ce oameni... Stăpînitorul ce varsă în războaie păraie de sînge pentru ambiție, ministrul ce despoaie pe văduvă și pe orfan. NEGRUZZI, S. I 31. DLRLC
-
- 1.3. Ministru-adjunct = locțiitor de ministru. DLRLC
-
-
- 2. Preot. MDN '00sinonime: preot
- 2.1. Ministru general = superior general al ordinului călugărilor minoriți. MDN '00
-
- 3. Pastor al cultului protestant. MDN '00
etimologie:
- minister, -tri DEX '09 DEX '98 DN
- ministre DEX '09 DEX '98 DN