micșorătate sf [At: CONV. LIT. IV, 313 / V: (îvp) ~șur~ / Pl: ~tăți / E: micșora + -ătate] (Rar) Meschinărie (2).

micșurătate sf vz micșorătate

MICȘORĂTÁTE s. f. (Rar) Meschinărie, josnicie, micime (3), deșertăciune. Mi-a plăcut în persoana lui. . . disprețul său pentru micșurătățile lumei. CONV. LIT. IV, 313, cf. LM. - Pl.: micșorătăți. – Și: (învechit și popular) micșurătáte s. f. – Micșora + suf. -ătate.

MICȘURĂTATE s. f. v. micșorătate.