mesia s.m. art. 1 (relig. creștină; nm. pr.) Fiul lui Dumnezeu (v. fiu), Fiul Omului (v. fiu), Galileanul, Hristos, Iisus, Iisus Galileanul, Iisus Hristos, Învățătorul (v. învățător), Mântuitorul (v. mântuitor), Mielul Domnului (v. miel), Mielul lui Dumnezeu (v. miel), Mielușelul Domnului (v. mielușel), Mielușelul lui Dumnezeu (v. mielușel), Nazareeanul, Nazarineanul (v. nazarinean), Tămăduitorul (v. tămăduitor), <pop.> Izbăvitorul (v. izbăvitor), <înv.> Fiul Omenesc (v. fiu), <fig.> Lumină de la Lumină, Lumină din Lumină, <fig.; înv.> Leul (v. leu¹). Ne închinăm lui Mesia. 2 fig. salvator. Eroul acestui film SF ajunge să fie, până la urmă, un mesia al universului.

MESIA s. m. sg. Personaj mitic căruia i se atribuie, în textele biblice, rolul de mîntuitor al lumii; (în special) epitet dat de creștini lui Isus Hristos. Grăi lui muiarea: știm că i să vie mesia ce-l va chema H[risto]s. VARLAAM, ap. GCR I, 108/32. Că-i craiu și mesiia făgăduit părinților. N. TEST. (1 648), 2^v/15. Vrînd a arăta ucinicilor săi, că mesiei i s-au căzut a chinui și a învia din morți (a. 1651). GCR I, 153/20. Cu un glas mărturisesc pre Domnul Hristos a fi împărat; și pentru această pricină îi dzic mesia (adecă împărat miruit). ANTIM, P. 173, cf. 15. Lumea se aștepta la venirea unui mesia, adică a unui mîntuitor. ISPIRESCU, ap. CADE. Cînta-voi mai ales vouă, C-a venit Domnul Hristos, Mesia, cap luminos, Din neamul lui Avraam. POP., ap. GCR II, 322. - Accentuat și: mésia. ALEXI, W., SCRIBAN, D. – Din v. sl. месиіа, ngr. Mεσσίας, lat. messias.