2 definiții pentru meriere
Etimologice
meria (-ii, -at), vb. refl. – (Olt.) A se cosi la picioare (despre animale de călărie). Sb. merati „a lovi (rufele pentru a le spăla)”. După Scriban, din sb. meriti „a măsura”. Poate relaționat cu meriu, adj. (Munt., greoi, amorțit); merintic, adj. (Munt., greoi, amorțit), pe care Cihac, II, 192, îl lega de sl. mrŭtvŭ „mort”.
Sinonime
meria vb. I. refl. (reg.; despre picioarele calului sau, p. ext., despre cai) v. Bate. Cosi.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Intrare: meriere
meriere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||