2 definiții pentru mereduire
Etimologice
meredui (-uiesc, -it), vb. – (Trans.) A amorți, a înțepeni. Mag. meredni „a amorți” (Candrea).
Arhaisme și regionalisme
meredui, mereduiesc, vb. IV (reg.) a se înțepeni, a se pietrifica.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mereduire
mereduire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||