merean s [At: BĂCESCU, P. 75 / Pl: nct / E: ns cf meren] (Reg; pbl) Creangă subțire, tăiată cilindric și neprelucrată.

MEREÁN subst. (În fostul județ Baia) „Lemn subțire, cilindric, așa cum e tăiat din arbore”. BĂCESCU, P. 75. - Pl.: ? – Etimologia necunoscută. Cf. m e r e u.