mehedinți smp [At: ZANNE, P. VI, 201 / V: mee~ / E: Mehedinți] 1-2 smp, a Mehedințeni (5). 3-4 smp, a (Oameni) viteji și chipeși.

meedinți smp vz mehedinți

MEHEDINȚI s. m. pl. (Învechit și regional; adesea adjectival) Mehedințeni, v. m e h e d i n ț e a n; (oameni) viteji și chipeși (ZANNE, P. VI, 201, RĂDULESCU-CODIN, L. 127). Mehedinții să rădică cu Paisie asupra lui Alixandru Vodă (începutul sec. XVIII). MAG. IST. I, 282/9. C-are taica șase boi. Doi îi vinde, doi oprește, Doi mi-i dă mie de zestre. Tot boi galbini și plăviți, Cum le plac la meeginți. HODOȘ, C. 37. Tot voinici înarmați bine, Tot voinicei mehedinți Fuge cu potera-n dinți, RĂDULESCU-CODIN, L. 89. Și voi să vă alegeți Tot voinici mehedinți. . . Cu armele-n dinți. MATEESCU, B. 107. - Și: meedínți s. m. pl – .De la n. pr. Mehedinți.

MEEDÍNȚI s. m. pl. v. mehedinți.