meșteșugesc, ~ească a [At: POLIZU / Pl: ~ești / E: meșteșug + -esc] (Rar; îdt) 1 Făcut de mâna omului Si: artificial. 2 Făcut cu ingeniozitate, cu artă Si: artistic.

meșteșugesc, -ească adj. (rar) 1 (despre creații, realizări etc. ale oamenilor) v. Artistic. Iscusit. Măiestrit. Măiestru. Meșteșugit. 2 (în opoz. cu „natural”; despre lucruri, obiecte etc.) v. Artificial. Contrafăcut. Fals. Imitat. Sintetic.

MEȘTEȘUGESC, -EASCĂ adj. (Rar, în dicționarele din secolul trecut) 1. Făcut de mîna omului; artificial. Cf. PONTBRIANT, D. 2. Făcut cu ingeniozitate, cu artă; artistic. - Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. - Pl.: meșteșugești. – Meșteșug + suf. -esc.