matină sf [At: DLR / Pl: ? / E: nct] (Reg; pbl) Chestiune.

MÁTINĂ s. f. (Regional) „Daravelă, bucluc”. Com. furtună. - Pl.:? – Etimologia necunoscută.

MATINĂ s. f. (Prin Transilv., în graiul copiilor) Bunică. Com. din ȘĂLIȘTE-SIBIU. - Pl.: matine. – Contaminare între mamă și bătrînă.