marmurean, ~ă a vz marmorean

MARMOREAN, -Ă adj. 1. Făcut din marmură¹ (1) sau cu aspect de marmură. Peretele din fund. . . e îmbrăcat. . . în stuc marmurean, cu vine negricioase și albăstrii. CAMIL PETRESCU, O. II, 401. ◊ (În contexte figurate) Idealiștii simțiră numaidecît lipsa sprijinului realității și se coborîrâ după piedestalul lor marmorean în straturile burgheziei și ale țărănimii. PETICĂ, O. 419. 2. Care are albeața, netezimea, strălucirea, răceala marmurei¹ (1); marmoreu, (neobișnuit) marmoreic. O vedea viind așa nebună spre el, cu brațele întinse, cu gîtul gol, alb, marmorean. VLAHUȚĂ, d. 16, cf. GALACTION, O. 138. - Pronunțat: -re-an. – Pl.: marmoreeni, -e. - Și: (rar) marmurean, -ă adj. – Din fr. marmoréen. – Marmurean: prin apropiere de marmură¹.

MARMUREAN, -Ă adj. v. marmorean.