2 definiții pentru marker (genă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARKER [MÁR-CĂR] s. m. 1. genă mutantă cu efecte fenotipice detectabile, cu localizare cunoscută, care permite localizarea altor gene. 2. particularitate morfologică ce permite identificarea corectă a unui cromozom. ◊ cromozom diferit de omologul său printr-o asemenea particularitate. 3. factor de mare frecvență la suferinzii de o anumită afecțiune, servind pentru identificarea unei populații bolnave în cadrul populației generale. (< engl. marker)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÁRKER (< fr.) subst. 1. Substanță ușor identificabilă datorită proprietăților sale (fluorescență, radioactivitate, afinitate pentru anumite țesuturi sau celule), introdusă în organism sau într-un produs organic pentru exploatări funcționale și morfologice precise (ex.: iodul radioactiv injectat în sânge se fixează în glanda tiroidă). 2. Factor genetic identificat. 3. Genă cu localizare cunoscută, al cărei efect face posibilă determinarea altor gene cu acțiune mai puțin evidentă.

Intrare: marker (genă)
marker2 (s.m.) substantiv masculin
  • pronunție: marcăr
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marker
  • markerul
  • markeru‑
plural
  • markeri
  • markerii
genitiv-dativ singular
  • marker
  • markerului
plural
  • markeri
  • markerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marker (genă)

  • 1. Genă mutantă cu efecte fenotipice detectabile, cu localizare cunoscută, care permite localizarea altor gene.
    surse: MDN '00
  • 2. Particularitate morfologică ce permite identificarea corectă a unui cromozom.
    surse: MDN '00
    • 2.1. Cromozom diferit de omologul său printr-o asemenea particularitate.
      surse: MDN '00
  • 3. Factor de mare frecvență la suferinzii de o anumită afecțiune, servind pentru identificarea unei populații bolnave în cadrul populației generale.
    surse: MDN '00

etimologie: