marioara sfa [At: SEVASTOS, N. 282 / P: ~ri-oa~ / E: Marioara] 1 (De obicei determinat prin „de la munte”, „de la Gorj”) Dans popular pe care îl joacă flăcăii și fetele sau nuntașii, după masa de cununie. 2 Melodie după care se execută marioara (1).

MARIOARA s. f. art. (De obicei determinat prin „de la munte”, „de la Gorj”) Numele unui dans popular pe care îl joacă flăcăii și fetele sau nuntașii, după masa de cununie. Cf. SEVASTOS, N. 282, VARONE, D. 114, PAMFILE, J. III, 9. - Pronunțat: -ri-oa- – De la n. pr. Marioara.