O definiție pentru marecuvântare
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MARECUVÂNTA vb. v. răcni, răsti, striga, țipa, urla, zbiera.
Intrare: marecuvântare
marecuvântare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||