marbotin s [At: ȘEZ. IV, 140 / E: ns cf botan] (Pop; csnp) Măr cu unul din capete lunguieț Si: măr botan.

MARBOTÍN subst. (În poezia populară, cu sens neprecizat, probabil) Măr botan. Trec pe vale pe cărare Șapte care cu chirie Ale lui neică Ilie. Să-l rog să-mi facă și mie, Cu roate de rozmarin, Cu spițe de marbotin. ȘEZ. IV, 140. - Cf. b o t a n (în sintagma măr botan).