maraș¹ s [At: H II, 297 / E: bg мараш „vie părăsită”] (Reg) Varietate de viță de vie cu frunza lată, lucioasă și cu strugurii foarte dulci.

maraș² s [At: I. GOLESCU, C. / E: nct] (Înv) Pânză mai deasă și mai groasă decât astarul.

MARÁȘ¹ subst. (Regional) Varietate de viță de vie cu frunza lată, lucioasă și cu strugurii foarte dulci (Rasova-Cernavodă). H II 297. - Din bg. мараш „vie părăsită”.

MARÁȘ² subst. (Învechit) „Un fel de pînză mai deasă și mai groasă decît astarul”. I. GOLESCU, C. - Etimologia necunoscută.