O definiție pentru mandus
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
manduce, manduc, vb. III (înv.) a ghida, a conduce, a orienta.
Intrare: mandus
mandus participiu
participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)