4 definiții pentru maimuțire
Explicative DEX
maimuțire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (nob) ~țare / Pl: ~i / E: maimuți] (Rar) 1-3 Maimuțăreală (1-3). 4 (Lpl) Strâmbătură.
maimuțare sf vz maimuțire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MAIMUȚIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) m a i m u ț i; maimuțăreală. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. - Pl.: maimuțiri. – Și: (neobișnuit) maimuțáre s. f. POLIZU. – V. maimuți.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAIMUȚÁRE s. f. v. maimuțire.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: maimuțire
maimuțire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
maimuțare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||