mărunțică sf, af [At: PAMFILE, A. R. 185 / V: mânân~ / Pl: ~ici / E: mănunțea css] 1-36 Mămnțea (1-36). 37 sf (Arg) Bâtă mică și groasă.

MĂRUNȚICĂ 👉 MĂRUNȚEL.

MĂRUNȚICĂ f. 1) mai ales art. Dans popular care se execută în perechi cu pași mărunți și rapizi. 2) Melodie după care se execută acest dans. /mărunt + suf. ~ică

mănânțică af vz mărunțică

mănunțică sf, af vz mărunțică

mărânțică af, sf vz mărunțică

mânântică a, sf vz mărunțică

mânțică a, sf vz mărunțică

mânunțică a, sf vz mărunțică

MĂRUNȚEL. f. -ȚICĂ I. adj. 1 dim. MĂRUNT. Cam mărunt, mărunt de tot, foarte mărunt: boabe mărunțele; cuviosul bătrîn a plecat cu pasul ~ (CAR.) ¶ 2 Scund: de trup ești ~,...dar la fire ești mare (CRG.) ¶ 3 Neînsemnat: un gazetar de cei mărunței (VLAH.). II. MĂRUNȚELE sf. pl. 1 Bani mărunți ¶ 2 MĂRUNȚICA – CRAIULUI, un fel de dans țărănesc și muzica după care se joacă: trei Țigani... trăgeau mărunțica craiului, înșirînd, din cînd în cînd, chiote întocmite din senin (DLVR.). III. MĂRUNȚEL adv.: a scrie, a toca, a tăia, a tunde ~; ciocîrlanii... pășesc ~ pe marginea șanțului (VLAH.). IV. DE-A MĂRUNȚELUL loc. adv. Cu tot de-amănuntul: ea i-a spus toate cu de-a mărunțelul (SB.).

mărunțica-craiului f. un fel de horă și melodia după care se joacă.

mărunțică adj. 1 mărunțea (v. mărunțel), <rar> măruncioară (v. măruncior). 2 (despre oameni) mărunțea (v. mărunțel), <reg.> măruntacă (v. măruntac).

MĂRUNȚICĂ adj., s. f. v. mărunțel.