levitá, levitéz, vb. I. intranz. 1. (Despre persoane) A se menține în aer fără sprijin, doar prin puteri supranaturale. 2. (Despre obiecte) A fi menținut în aer de către o persoană cu puteri supranaturale, doar cu ajutorul forței minții. ◊ p. ext. A fi menținut în aer fără sprijin mecanic, ci cu ajutorul unor forțe cu acțiune la distanță sau câmpuri (magnetice, gravitaționale etc.). – Din levitație, derivat regresiv.