legădi, legădesc, (leghedi), vb. refl. – (reg.) A se mulțumi: „Iar de nu ti-i legădi / Mai frumos să-ți mulțumească / Spicul grâului” (Memoria, 2004-bis: 1.366; Asuaj-Codru). „Da’-ți fa’ bine și-ți ierta / După ce vom cuvânta. / Că noi cu câte știm / Cu-atâtea ne leghedim” (Calendar, 1980: 25). – Probabil din magh. elégedettseg „mulțumire, îndestulare”.

legădi, (leghedi), vb. refl. – A se mulțumi: „Iar de nu ti-i legădi / Mai frumos să-ți mulțumească / Spicul grâului” (Memoria 2004-bis: 1366; Asuaj-Codru). „Da-ți fa bine și-ți ierta / După ce vom cuvânta. / Că noi cu câte știm / Cu-atâtea ne leghedim” (Calendar 1980: 25). – Probabil din magh. elégedettseg „mulțumire”.