O definiție pentru knockoutat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
KNOCKOUTA, knockoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knockout. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.[1] corectat(ă)
- Corecturi: knocoutez -> knockoutez,... prin knokaut ->... prin knockout. — gall
Intrare: knockoutat
knockoutat participiu
| participiu (PT2) Surse flexiune: MDN '08 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
knockouta, knockoutezverb
- 1. A-și învinge adversarul prin knockout. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- knockout DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.