†JĂCUI (-uesc) vb. tr. A jefui, a prăda: după pilda Măriei Tale, jăcuim și batem norodul (STAM.); Turcii... jăcuiau și chinuiau pe bieții țărani (BALC.); ...lupii răi pe noi De tot ne jăcuesc (DON.) [jac].

†JECUI (-uesc) = JĂCUI: Cu o mînă te blagoslovesc, Cu alta dă averi te jecuesc (bd.-del.).