jăcmăni vb. IV. v. jecmăni

JĂCMĂNI (-ănesc) vb. tr. A jefui, a prăda: de aci pătrunse în Rumelia, coprinse, jăcmăni și pîrjoli toate cetățile în drumul său (ISP.); doar și aci or fi legi și judecători cari n’or lăsa să se jăcmănească oamenii (LUNG.) [ung. zsákmányolni].

❍JĂGMĂNI = JĂCMĂNI.

JECMĂNI = JĂCMĂNI: Turcii... au plecat pe la boieri să-i jecmănească (r.-cod.).

❍JEGMĂNI = JĂCMĂNI.

JECMĂNI, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăni vb. IV] – Magh. zsákmányolni.