joimăriță s.f. 1 (mit. pop.) Ființă imaginară, ce patronează torsul și țesutul, putînd avea întruchipări diferite, în special de femeie masivă, monstruoasă, care umblă în noaptea de miercuri spre Joia Mare să pedepsească femeile care n-au terminat de tors și de țesut. Aș considera exercițiul poetic ca o minunată himeră, mai mult pentru a slobozi din scorburile inimii poporul dejoimărițe ori mumi ale pădurii (E. BAR.). ♦ fig. (pop.) Femeie foarte urîtă. 2 (bis.) Comemorare a joii în care a fost prins Iisus Hristos. 3 (ornit.; reg.) Bufniță (Bubo bubo). • pl. -e. și șoimărțiță s.f. / joi + mare + -iță.

JOIMĂRIȚĂ, joimărițe, s. f. (Mit. pop.) Ființă imaginară cu înfățișare de femeie urîtă care pedepsește pe fetele leneșe la tors. ♦ Fig. (Pop.) Femeie pocită, urîtă. – Din joi + mare + suf. -iță.