O definiție pentru jipuire
Arhaisme și regionalisme
jipui, jipuiesc, vb. IV refl. (înv.) a se jupui.
Intrare: jipuire
jipuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||