JGHIAB (pl. -buri) sn. 1 Trunchiu de copac scobit sau piatră mare scobită în care se adapă vitele la fîntînă; numit și „vălău” (🖼 2732): erau trei ~ri de piatră pline cu apă împrejurul fîntînii (l.-gh.) ¶ 2 Scobitură, uluc, șănțuleț, de-a lungul unui lemn, ca să se poată îmbina cu altul ¶ 3 Scobitură în stînca unui munte, formată de ape ¶ 4 Vas în care se calcă strugurii; numit și „călcător” ¶ 5 Canal, țeavă de lemn, de metal sau de piatră, pentru scurgerea apei dintr'un izvor ¶ 6 Canal semicircular de metal, de-a lungul streașinei unei case, pentru scurgerea apei de pe acoperiș (🖼 2733): din ~uri de pe streșini picură mereu (vlah.) ¶ 7 ⛪ Trans. Coșciug ¶ 8 ⛪ pl. (în stil biblic) Cataracte: și jghiaburile cerului s'au deschis (bibl.) [vsl. žlěbŭ].

❍ULUC (pl. -uce) sn. Mold. 1 = JGHIAB1-6: apa... mai’nainte de a sluji spre adăparea vitelor, trebue să stee cîteva ceasuri în ~e, ca să se aereze bine (ION.); aste lacrimi, strecurîndu-se pe lîngă sbîrciturile nasului ca pe niște ~e firești (NEGR.) ¶ 2 🏚 = SCOC1 [tc. uluk].