jelț s.n. v. jeț.

JELȚ¹ 👉 JEȚ.

❍JELȚ² (pl. -țuri) sn. Olten. 🌐 Luncă îngustă și fertilă udată de mai multe pîraie: dăm peste o mulțime de pîraie care formează văi șl lunci frumoase și fertile și cari se numeso ~uri (ion.).

JEȚ, ❍JELȚ, JĂLȚ, JILȚ, JÎLȚ (pl. -țuri) sn. 🛋 Fotoliu: jețurile lor de sidef presărate cu pietre scumpe (dlvr.); jețul Iul de mușama în cancelaria poliției (car.); m’am lungit într’un jălț elastic (alecs.); Daniil, bătrînul stareț, Șade ’n jilțu-i, răsturnat (vlah.) [comp. germ. Sessel].