jágăr V. joagăr.

JOAGĂR (pl. -ăre) sn. Ferestrău de munte cu care se taie buștenii, transformîndu-i în scînduri, grinzi, etc. (🖼 2737): ghizduri, doage și alte unelte de ~ (odob.); mori, pive și ~e de al căror vuet răsună zăvoiul de anini (vlah.) [germ. Säger].

joágăr (oa dift.) n., pl. e (sas. soger = sog, fierestrăŭ = germ. säge, fierestrăŭ). Vest. Bișchie. Fabrică de prefăcut grinzile în scîndurĭ și numită și gater și fabrică de lemne. – În Prah. jágăr.

joagăr s. n., pl. joagăre