O definiție pentru jâstăcire
Arhaisme și regionalisme
jâstăci, jâstăcesc. vb. IV refl. (reg.) a se fâstâci.
Intrare: jâstăcire
jâstăcire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||