O definiție pentru ipuire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ipui, pers. 3 sg. ipuiește, vb. IV (reg., înv.; cu privire la porumb) a face puieți, copili; a înfrăți.
Intrare: ipuire
ipuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||