O definiție pentru intimifâstâcire
Argou
intimifâstâci, intimifâstâcesc v. r. (glum.) a se intimida, a se zăpăci, a se fâstâci.
Intrare: intimifâstâcire
intimifâstâcire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||