* INTERJECȚIUNE, INTERJECȚIE sf. 1 Una din cele zece părți de cuvînt care e de fapt o exclamațiune sau un strigăt prin care se exprimă bucuria, durerea, mirarea, spaima, etc., cu care chemăm sau îndemnăm pe cineva, cu care se imită un sgomot oare-care, etc.: oh! aoleo! bre! hi! hop! buf! [fr.].