* INCLINA (-in) I. vb. tr. A pleca (în jos), a apleca: ea-și inclină capul în perini și închise ochii (EMIN.). II. vb. intr. 1 A fi (a)plecat ¶ 2 Ⓕ A avea aplecări, a fi dispus. III. vb. refl. 1 A se (a)pleca ¶ 2 A-și îndoi corpul, a face plecăciuni, a se prosterna ¶ 3 A înceta de a mai rezista, a se supune [fr.].

* INCLINAT adj. 1 p. INCLINA ¶ 2 Plecat, aplecat; într’o poziție oblică în raport cu orizontul: plan ~, suprafață plană care face un unghiu ascuțit cu orizontul și cu ajutorul căreia se ușurează ridicarea și coborîrea greutăților mari.