2 definiții pentru imnifica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMNIFICÁ vb. tr. a scrie imnuri în cinstea cuiva, a proslăvi. (< imn + -fica)

imnificá vb. I (rar) A scrie imnuri în cinstea cuiva, a proslăvi ◊ „Un Păunescu imnificându-l pe Gheorghiu-Dej în 1965 la fel de natural ca pe Ceaușescu.” ◊ „22” 42/95 p. 15 (din imn + -ficá)

Intrare: imnifica
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imnifica
  • imnificare
  • imnificat
  • imnificatu‑
  • imnificând
  • imnificându‑
singular plural
  • imnifică
  • imnificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • imnific
(să)
  • imnific
  • imnificam
  • imnificai
  • imnificasem
a II-a (tu)
  • imnifici
(să)
  • imnifici
  • imnificai
  • imnificași
  • imnificaseși
a III-a (el, ea)
  • imnifică
(să)
  • imnifice
  • imnifica
  • imnifică
  • imnificase
plural I (noi)
  • imnificăm
(să)
  • imnificăm
  • imnificam
  • imnificarăm
  • imnificaserăm
  • imnificasem
a II-a (voi)
  • imnificați
(să)
  • imnificați
  • imnificați
  • imnificarăți
  • imnificaserăți
  • imnificaseți
a III-a (ei, ele)
  • imnifică
(să)
  • imnifice
  • imnificau
  • imnifica
  • imnificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)