6 definiții pentru iliră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ILIR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv).
ILIR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria sau la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv).
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ILIR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei populații de pe țărmul Mării Adriatice. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în antichitate de iliri. (cf. Iliria)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ILIR2 ~ă (~i,~e) m. și f. ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Iliriei. /Din Iliria n. pr.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ilir adj. m., s. m., pl. iliri; adj. f., s. f. iliră, pl. ilire
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ilir adj. m., s. m., pl. iliri; adj. f., s. f. iliră, pl. ilire
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ilir, ilirisubstantiv masculin iliră, iliresubstantiv feminin
- 1. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- Iliria DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.