2 definiții pentru idiofon
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IDIOFON adj. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibrație a propriului corp, fără intervenția unei părți auxiliare (gongul, trianglul etc.); autofon. (< fr. idiophone)
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
idiofone, instrumente ~ (< gr. ἴδιος [idios], „propriu”) v. instrumente (1).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: idiofon
idiofon adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
idiofon, idiofonăadjectiv
- 1. (Despre instrumente muzicale) Care produce sunetele prin punerea în vibrație a propriului corp, fără intervenția unei părți auxiliare (gongul, trianglul etc.). MDN '00sinonime: autofon
etimologie:
- idiophone MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.