O definiție pentru hălăcăire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hălăcăi, hălăcăi, vb. IV (reg.) a striga tare, a face halai.
Intrare: hălăcăire
hălăcăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||